Bioregiunea noastră, un centru de biodiversitate
Pajiștile și fânațele au cunoscut un declin semnificativ în Europa în ultimul secol. Aceste pajiști, caracterizate de diverse comunități de plante și gestionate prin practici agricole tradiționale, au fost extrem de valoroase pentru conservarea biodiversității și pentru furnizarea de servicii ecosistemice.
În trecut, pajiștile și fânațele erau răspândite în toată Europa, constituind o parte esențială a peisajelor agricole tradiționale. Acestea au fost gestionate în mod obișnuit prin regimuri extinse de pășunat și cosite, permițând o diversitate bogată de ierburi, flori sălbatice și alte plante să se dezvolte.
Acestea au scăzut în întreaga Europă din două motive cheie, interconectate:
Intensificarea agriculturii: Intensificarea agriculturii, determinată de diverși factori, cum ar fi mecanizarea, utilizarea sporită a îngrășămintelor și dorința de a obține randamente mai mari, a dus la transformarea fânețelor în practici agricole mai intensive. Aceste practici implică adesea reîmpădurirea pajiștilor cu specii de ierburi mai productive și mai uniforme, reducând diversitatea vegetală caracteristică pajiștilor de fân.
Politici agricole: Politicile agricole, inclusiv subvențiile publice și stimulentele, au favorizat deseori intensificarea practicilor agricole și conversia fânețelor în alte utilizări agricole. Astfel de politici au influențat proprietarii de terenuri și fermierii să acorde prioritate unor forme de agricultură mai productive din punct de vedere economic.
Cu toate acestea, există un al treilea factor de declin în România.
Acapararea de terenuri se referă la achiziția pe scară largă de terenuri, adesea de către investitori sau corporații multinaționale, fără consimțământul sau despăgubirea corespunzătoare a comunităților locale sau a micilor fermieri care dețin sau utilizează în mod tradițional terenurile respective.
România a fost o țintă atractivă pentru acapararea de terenuri datorită solului fertil, resurselor naturale și prețurilor relativ scăzute ale terenurilor în comparație cu alte țări europene. Mai mulți factori au contribuit la acapararea terenurilor în România:
- Potențial agricol: România dispune de un potențial agricol substanțial, cu suprafețe vaste de terenuri arabile adecvate pentru cultivarea culturilor și creșterea animalelor. Investitorii multinaționali vizează adesea aceste terenuri pentru proiecte agro-alimentare de mare anvergură.
- Liberalizarea pieței funciare: După aderarea la Uniunea Europeană în 2007, România s-a confruntat cu presiuni pentru a-și liberaliza piața funciară. Cu toate acestea, pentru o perioadă de tranziție, au fost instituite restricții privind achiziționarea de terenuri de către persoane și entități străine pentru a proteja fermierii locali. Cu toate acestea, unele lacune și incertitudini juridice au permis acapararea terenurilor.
- Cadrul juridic deficitar: Legile și reglementările funciare ale țării erau uneori neclare și nu erau aplicate în mod adecvat, ceea ce a facilitat exploatarea sistemului de către investitori fără scrupule și achiziționarea de terenuri în mod ilegal sau în circumstanțe discutabile.
- Lipsa de transparență: Lipsa de transparență în tranzacțiile cu terenuri, împreună cu corupția și ineficiența birocratică, au contribuit la problema acaparării terenurilor.
- Factori economici: Inegalitățile economice și sărăcia din zonele rurale i-au determinat pe unii proprietari de terenuri locale să își vândă terenurile la prețuri mici, fără a înțelege pe deplin consecințele deciziilor lor.
- Investiții multinaționale: Companiile și investitorii multinaționali, în special din țări precum China și statele din Golf, au fost implicați în achiziții de terenuri în România, ceea ce alimentează și mai mult îngrijorările legate de acapararea terenurilor.
Pe lângă strămutarea micilor agricultori și a comunităților locale, pierderea mijloacelor de trai, acapararea terenurilor duce, de asemenea, la monoculturi la scară largă și la agricultură intensivă și are efecte negative asupra biodiversității și duce la pierderea habitatelor.
Pentru a aborda această problemă, este nevoie de cadre juridice mai puternice pentru a proteja natura, de o mai mare transparență în tranzacțiile funciare și de sprijin pentru micii fermieri și comunitățile locale.
